clik pt a vedea video  youtu.be/8iCuxhFK8B0

Iată că a venit şi anul acesta momentul turei de peste 100 de kilometri cu bicicleta… 111.5 km să fiu mai exactă. Traseul: Alba – Blandiana – Geoagiu – Cib – Zlatna – Alba. Din puhoiul de viteji de pe grupul MTB Alba am ajuns să plecăm în tură doar 2: eu şi “fratele Pedalarie” (NR: de fiecare dată când traseul de cicloturism ne duce pe la o mânăstire, Sergiu capătă acest nume).

Iar cum o fotografie face cât 1000 de cuvinte, să începem şi cu imaginile.

La vreo 12 kilometri de la plecare, imediat după ce se termină drumul de ţară ce porneşte de la Pâclişa, este Ansamblul Bisericii Fortificate Vurpăr. Construcţia de secolul XIII este ilustrativă pentru dezoltarea stilului gotic în Transilvania.

Detaliu. Pereţii din piatră de gresie de la ighiu iar ancadramentele ferestrelor din piatră ecarisată.

Să tot pedalezi! Drumul este foarte bun pe teritoriul judeţului Alba dar cum treci de plăcuţa cu “Drum bun” se cam schimbă situaţia. Te simţi mândru că eşti albanez!

Ne permitem să mergem pe mijlocul drumului. Pe varianta ocolitoare a drumului principal nu circulă aproape nicio maşină. Probabil şi din cauză că e duminică şi noi am plecat la 07:30!

Ajugem în Geoagiu. Intrarea în staţiune e neschimbată de acum câţiva zeci de ani… Vedere prăfuită!

Undeva prin Băcaia, nişte oameni reproduc o cetate medievală. Bârne din lemn, piatră zidită cu lut, totul ca pe vremuri. La câţiva metri mai încolo, nişte piscine albastre, ispititoare. Curios sat Băcaia ăsta!

Oprindu-ne să luăm o gură de apă, zărim printre vegetaţii o căsuţă de vis!

Am făcut destul de mulţi kilometri de push bike pe nemâncate: aveam în plan să ne aprovizionăm de la magazinele din drum însă prin satele din Apuseni nimic nu e deschis duminica dimineaţa, toată lumea e la biserică. În plus, era miezul zilei şi soarele ardea cam tare. Am ajuns într-un final în Cib, unde ne-a întâmpinat o frumoasă gospodărie. Avea inclusiv radio agăţat în grindă. Oare era setat pe România Liberă?

Tablou cu Full DH şi izvor secat

Planul era să facem o baie în Cheile Cibului. Am luat-o pe alt drum şi am ajuns la Mânăstirea Cheile Cibului, un aşezământ de maici, o construcţie de-a dreptul impresionantă, şi din punct de vedere al arhitecturii şi al amplasamentului.

. Slujba era în desfăşurare, foarte puţin asemănătoare cu ce e prin bisericile din oraş. Maicile aveau o voce angelică şi te simţeai mai degrabă la un concert de muzică episcopală decât la biserică. Ne-am aşezat pe o bordură şi am stat acolo aproape o oră. Nu ştiu cum a trecut timpul şi era să aţipim de câteva ori.

Să păstrăm tradiţiile locale, de la mânăstire am mers la bodega satului. Poza e cenzurată, să nu facem reclamă!

 De la Cib se mai urcă vreo 5 km iar apoi coborâre până în Zlatna. Am poposit la Leu de aur unde chelnerul era ferm convins că suntem străini. Încă mai au impresia că doar străinii merg de-a nebunii prin munţi cu bicicletele. Am vrut să mergem şi la ştrand însă erau vreo 5 oameni pe metru pătrat şi am renunţat. În plus, erau ceva nori care din fericire n-au fost ploaie ci doar puţină umbră până am ajuns acasă. Aproape 11 ore de traseu din care peste 6 pedalat efectiv. De înţeles cred că azi am ales maşina nu bicicleta pentru mers la birou!